Ce este partajul și când se face

Partajul între soți este procedura prin care se împart bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei; tot atunci, instanța stabilește dreptul de proprietate al fiecăruia și repartizează datoriile contractate în timpul căsătoriei. Partajul nu este obligatoriu în cadrul divorțului: soții pot divorța mai întâi și își pot împărți bunurile ulterior, mai ales că procesul de partaj este, de regulă, mai costisitor. Acțiunea de partaj poate fi inițiată oricând, de oricare dintre foștii soți.

Bunurile comune

În absența unei convenții matrimoniale, se aplică regula comunității legale: bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii, bunuri comune (în devălmășie). Acestea sunt supuse partajului după încetarea căsătoriei. Legea nu cere dovezi pentru a demonstra că un bun este comun — se prezumă astfel până la proba contrară. Exemple:

• imobile și mobile — case, apartamente, terenuri, autoturisme sau obiecte de valoare achiziționate după nuntă;
• veniturile din muncă (art. 341 Cod civil) — salarii, pensii sau venituri din drepturi de proprietate intelectuală, dacă creanța a devenit scadentă în timpul căsătoriei.

Bunurile proprii

Nu sunt comune, ci proprii fiecărui soț, bunurile dobândite înainte de căsătorie, precum și cele descrise de articolul 340 din Codul civil, printre care:

Extras din textul de lege — mai jos sunt redate doar dispozițiile relevante pentru acest articol.

• bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație (afară de cazul în care s-a prevăzut expres că vor fi comune);
• bunurile de uz personal;
• bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți;
• drepturile de proprietate intelectuală asupra propriilor creații;
• indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru un prejudiciu adus unuia dintre soți;
• bunurile sau valorile care înlocuiesc un bun propriu, precum și fructele bunurilor proprii.

Datoriile comune

Prin partaj se regularizează și datoriile comune: obligațiile legate de bunurile comune, cele contractate împreună, cele asumate pentru cheltuielile obișnuite ale căsătoriei și repararea prejudiciului prin care au sporit bunurile comune. Pentru datoriile comune, soții răspund cu bunurile comune; sunt proprii datoriile făcute de un soț în interes personal ori cele anterioare căsătoriei.

Pot fi urmărite bunurile proprii pentru datoriile celuilalt soț?

Creditorii personali ai unui soț nu pot urmări bunurile comune. Pentru datoriile contractate împreună, creditorii pot urmări bunurile comune, iar dacă acestea nu acoperă datoria, soții răspund solidar și cu bunurile proprii. După urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul personal poate cere partajul bunurilor comune, recuperând datoria din ce i-ar reveni soțului dator.

De ce să fiți asistat de un avocat

Un avocat de dreptul familiei vă protejează drepturile în fața instanței de judecată și în negocierile notariale și vă ajută să obțineți o soluție echilibrată, care să reducă conflictul. Fiecare speță este unică, de aceea strategia se construiește pe situația dumneavoastră concretă.